Romanul " Baltagul " a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu " un ropot de recenzii entuziaste " de către criticii vremii. Romanul are ca surse de inspiraţie...
moreRomanul " Baltagul " a fost scris în numai 17 zile şi publicat în noiembrie 1930, când Mihail Sadoveanu împlinea 50 de ani, fiind primit cu " un ropot de recenzii entuziaste " de către criticii vremii. Romanul are ca surse de inspiraţie balade populare de la care Sadoveanu preia idei şi motive mitologice româneşti. Încă de la apriţie, romanul " Baltagul " a fost considerat una dintre cele mai reuşite scrieri ale lui Mihail Sadoveanu. Criticii literari au remarcat profunzimea romanului, generozitatea acestuia în diversitatea " codurilor de lectură " pe care le permite, fiind interpretat ca roman mitic, monografic, de dragoste, al iniţierii, al familiei şi, nu în ultimul rând, ca roman cu intrigă poliţistă. Redus ca dimensiuni, " Baltagul " ilustrează o caracteristică importantă: forţa de concentrare. Din acest punct de vedere, Nicolae Manolescu făcea constatarea că Sadoveanu pune într-o pagină (în cazul precis al acestui roman) cât Rebreanu într-un capitol. Roman interbelic tradiţional datorită stratificării planurilor sale narative şi datorită spaţiilor ample de gesticulaţie conflictuală, " Baltagul " se grefează pe atmosfera lumii arhaice a satului românesc şi pe sufletul ţăranului moldovean ca păstrător al lumii vechi, al tradiţiilor şi al specificului naţional, cu un mod propriu de a gândi, de a simţi şi de a reacţiona în faţa problemelor cruciale ale vieţii, apărând principii fundamentale. De asemenea, " Baltagul " ilustrează realismul mitic, în a cărui reprezentare realitatea este o manifestare vizibilă a unor legi invizibile, pe care scriitorul le revelează cititorului, spre o mai bună înţelegere a sensurilor existenţei. Perspectiva narativa adoptata in incipitul romanului este construita pe un principiu telescopic. Legenda rostuirii etniilor, auzita de Nechifor Lipan de la un baci intelept, este evocata de Vitoria. Barbatul ei obisnuia sa o spuna uneori la cumatrii si nunti, adica in momente ritualice, care amintesc de ordine si rost. Prima voce pe care cititorul o aude in roman este deci a marelui absent, dar mediata de constiinta femeii lui, surpinsa intr-o atitudine cu numeroase valente simbolice : torcand nu doar lana din furca ci si caierul amintirii si al dorului. Treptat, dupa momentul evocarii, perspectiva narativa se schimba, facand loc unui narator neutru, cu focalizare zero, care insa se va nuanta pe tot parcursul romanului, alternand cu focalizarea interna. Romanul Baltagul este alcatuit din 16 capitole, deschise de un prolog cu un rol esential in conturarea viziunii despre lume si a perspectivei narative. Incipitul deschide romanul pe un ton liturgic, preluand parca misiunea de a continua textul biblic al Genezei si de a dezvalui intamplarile care au urmat la crearea lumii: Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. in ceea ce priveste randuiala si semnul, cuvinte-cheie ale interpretarii romanului, se contureaza de la inceput o viziune clara asupra lumii: existenta presupune ordine si semnificatie. Nimic aleatoriu nu se petrece, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual. in ordinea prestabilita a lumii, un Dumnezeu atotputernic a distribuit fiecarui neam darurile cuvenite. Cand la tronul dumnezeiesc s-au infatisat cu intarziere moldovenii, calatori prin munti cu oile si cu asinii, lor nu le-au mai ramas bunuri de impartit: Nu va mai pot da intr-adaos decat o inima usoara ca sa va bucurati cu al vostru .